Luna mai-numele ii vine de la denumirea - majores data de Romulus senatorilor romani. Si uite ca anul acesta, romanilor le-a fost dat sa aleaga pe cei ce-i vor conduce in plan local in urmatorii 4 ani.

Te astepti ca dupa 6 cicluri electorale, cate au fost din ‘90 pana in prezent, romanii sa aiba capacitatea sa voteze rational, sa dea un sens gandirii logice in plan politic, sa aiba experienta si maturitatea sa cearna acele personaje care fac politica de dragul spectacolului si acele personaje care fac politica cu adevarat.

Nu stiu cum se face ca intr-un moment de “solidaritate cetateneasca”, locuitorii din comuna ieseana Voinesti au votat in semn de omagiu probabil cu un candidat la primarie care murise tocmai in ziua alegerilor. L-au votat desi stiau ca decedase si a iesit mortul primar. Acuma ori suntem o tara formata din milioane de Pacala ori avem un simt al umorului negru extrem de dezvoltat ori impresia oamenilor despre politica si politicieni este de vina pentru decizia votantilor din Voinesti. Si uite cum ratiunea se bate cap in cap cu sentimentul…electoral. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe candidatul care a devenit primar “post mortem”. Nu le ramane locuitorilor din Voinesti acum decat sa gaseasca o modalitate de a-i transmite rezultatele votului.

Un alt exemplu- La Independentu a iesit primar de Bucuresti. Din turul II ce-i drept. Cu sediul de campanie intr-un bar bucurestean, La Independentu Oprescu a inteles ce vor bucurestenii…si le-a servit-o. Doreau un personaj in care sa se recunoasca, unul care sa-i reprezinte pe de-antregul. “Eu iubesc miticii, eu ii inteleg si ei ma inteleg pe mine”. Pe baza acestui rationament, La Independentu a castigat alegerile. Grandios spectatcol, un actor de comedie si un regizor uitat de vremuri au fermecat bucurestenii. In ritmul antebelic al lui Caragiale, ironia si sarcasmul a batut din nou ratiunea. Foarte bine, problema este ca s-au intors mult in trecut. Bucurestenilor le-a fost atinsa coarda sensibila ce pana la urma a vibrat. La Independentu Oprescu are acum 2 variante. Se tine de treaba sau o tine intr-un specatcol: eu mizez pe a ultima optiune.

Multumesc PSD Cluj pentru atentia pe care o acorda detaliilor, dar ii condamn deoarece ignora lucrurile evidente. Sa ma explic. Numele meu este Florin Morosanu si, fara ca eu sa doresc, sunt personajul unui act din “spectcolul”alegerilor locale 2008. In urma cu 6 ani am decis sa imi dedic o parte din timpul liber unui tip de activism–cel politic.

Am considerat atunci, cum consider si acum ca trebuie sa ma implic activ in societate, deoarece e locul prielnic de a invata ceva si de a experimenta eu insumi ce citisem in primul an de facultate despre politica si rolul politicii. Acum dupa ce au trecut anii, pot sa recunosc ca a fost o experienta al dracului de interesanta. O recomand oricui doreste sa vada dincolo de discursul uneori sec si de limbajul de lemn al unora dintre politicienii nostri ce inseamna sa conduci o organizatie politica sau o comunitate.

Dar sa revin la subiect. Nu mai departe de ziua de ieri, organizatia politica la care faceam referire la inceput, dorind sa probeze moralitatea, o transforma in imoralitate si asta deoarece realitatea distorsionata si vazuta din propria perspectiva promovata publicului poate fi o latura a manipularii.

Dragii mei colegi din alte partide, nu sunt functionar public. Am avut de ales intre a deveni functionar si a ramane personal contractual. Am ales a doua varianta motiv pentru care nu ma bucur de privilegiile statutului de functionar public si nici nu cad sub incidenta restrictiilor acestuia. Iata cum un mic detaliu, plasat cu rea intentie intr-un comunicat de presa distorsioneaza realitatea.

Dragii mei colegi din alte partide, in timpul liber si in afara orelor de servici pot sa fac ceea ce consider eu de cuviinta. Imi asum ceea ce fac, nu sunt “yes man”, nu sunt iresponsabil. Ceea ce ma deranja si afirmam la inceput, sunt acele panouri gigantice aflate in Cluj-Napoca, care promoveaza imaginea liderului organizatiei judetene a partidului aflat la guvernare. Acelea nu le vede nimeni, doar eu? Acum 3 saptamani am primit in posta si eu un rezumat al realizarilor consilierilor PSD Cluj-Napoca cu insemnele partidului si semnatura candidatului acestui partid la sefia municipiului.

S-a furat startul? Nu-mi asum eu acest rol!

In rest, numai de bine!

Florin Morosanu

PS.Numele meu este Florin Morosanu, nu Florin Morosan

Va redau comunicatul spre aducere aminte:

Comunicat de presã
Partidul Social Democrat Cluj constata cu surprindere ca tocmai cei care aclama respectarea legilor si a Constitutiei Romaniei, le incalca cu buna stiinta.
Luni 14.04.2008 un functionar al Primariei Cluj-Napoca, Florin Morosan,
distribuia cu nonsalanta in cutiile postale din zona centrala, scrisori electorale cu insemnele PD-L si fotografia lui Alin Tise. Asadar in ciuda declaratiilor de buna intentie,sfidand legea electorala, PD-L incearca sa fure startul campaniei.
Le reamintim acestora ca in conformitate cu legea, campania electorala pentru alegerile din 1.06.2008 va incepe la data de 2 mai 2008. Totodata cerem, tuturor formatiunilor politice angajate in cursa electorala, repectarea legii si a cetatenilor. Numai astfel vom putea avea o campanie electorala civilizata.
Biroul de presa al PSD Cluj-Napoca

Am primit Leapsa a doua oara in anul acesta. Subiectul este - poze din copilarie- si ma conformez . Comentariile sunt de prisos.
Traseu Leapsa :
- Adrian Popa http://www.adrianpopa.ro/
- Ciprian Paun http://cpaun.blogspot.com/
- Ionut Tene http://www.ionuttene.ro/

Politica, ah, politica asta, ce fenomen surprinzator poate fi! O putem vedea din cel putin doua perspective. La exterior, pentru cel neimplicat, neinregimentat politic, ea se manifesta vijelios odata la patru ani cand intr-o luna de campanie, fiecare organizatie isi supune votului popular pe cei mai valorosi ,cei mai buni, cei mai frumosi reprezentanti ai sai in lupta cu alti valorosi si buni si frumosi.

Politica se manifesta apoi zilnic in razboaie mai mici, in functie de interesul de moment, in slujba sustinerii unui proiect social sau a unei persoane.Este destul sa deschizi televizorul, radioul sau sa citesti presa scrisa sa intelegi “subiectul” zilei.

Politica este stiinta si practica de guvernare, este ideologia care reflecta orientarea partidului este actiune in vederea indeplinirii unor obiective sociale. Care este scopul politicii? Puterea. Puterea este sursa vietii unui partid, este esenta ce curge prin venele acestui organism complex.Pentru a o detine, se pun in joc planuri, actiuni, se fauresc oameni, se creeaza caractere asemeni unui imens spectacol, si ce specatcol.

Daca te uiti atent, poti vedea mase mari de figuranti care se misca pe scena dirijati de un semn discret sau imperativ al unui om de culise, poti vedea actorii principali sau secundari ce isi recita meticulos rolurile, sau improvizeaza maiestuos, simti fiorul tragic sau comic al spectacolului indus de un regizor pe care il simti dar nu il vezi decat la final cand urca pe scena si primeste si el alaturi de actori si figuranti aplauzele spectatorilor.
Actorii patimasi se desfasoara frenetic, promit ca vor construi poduri acolo unde nu exista ape si spectatorii vor aplauda. Este important sa dai sperante chiar si sperante desarte.Vor muri ucisi improscand cu suc de rosii pentru a simula rosul sangeriu intr-un act iar in urmatorul vor fi pe scena in alt rol, cu alte replici.
Este un paradox al politicii acesta pentru ca daca in razboi poti muri o singura data, in politica poti fi ucis de mai multe ori.
Piesa noastra azi, este una despre lume si in aceasta lume in varful piramidei ajung doar cei ce sunt pe placul lumii adica al specatatorilor insa cum lumea este absurda, nedreapta mincinoasa si cei ce vor ajunge in varful piramidei trebuie sa fie obligatoriu fie absurzi, fie nedrepti, fie mincinosi.
Spectatorii aplauda iar, ei se regasesc in aceasta reprezentare, si fiecare se suprapune peste un actor. Mai toti, daca ii intrebi, se regasesc in actorul principal, cel cu destinul fluctuant asemeni unui grafic EKG, odata in sublimul cerului savurand o victorie altadata in abisul frustrarii traind o infrangere. Spectacolul continua, este ultimul act. Se scot sabiile se ascut si apoi… se baga in teaca. Nu a venit momentul culminant. Actorii stau fata in fata, asteapta semnalul sufleurului din spatele scenei pentru a se desfasura intr-o actiune de ultim efect, dar….cand te astepti sa fie o lupta egala, barbateasca cineva un anonim va “sinucide”un personaj. Este normal, spectatorii trebuie sa simta si ei senzatia vietii pusa in scena. Si asta te face sa crezi ca este adevarat ce se spune despre politica, ea nu are principii, are doar interese.
Se trage cortina aplauzele sunt frenetice spectatorul pleaca linistit pentru ca cineva a invins, nu conteaza care este invingatorul atata timp cat nu s-a terminat remiza

Lasand spectatcolul in urma, politica inseamna lupta, putere, oameni, minti linistite si minti tulburi, ambitie, determinare si curaj, compromisuri compromitatoare si compromisuri necompromitatoare..Politica inseamna idealism, speranta, viziune iar marile schimbari politice le-au realizat tocmai acesti vizionari, ei apar meteoric isi pun vizunea intr-un plan si planul in actiune apoi dispar. Politica insa trebuie sa aiba in centrul ei nu puterea, ci omul iar puterea sa fie adiacenta acestui scop primordial.
Va doresc o zi profitabila

Morosanu Grigore Florin

Ieri am avut placerea sa stau de vorba cu un prieten, un tanar simplu, fermecator de simplu. M-a impresionat atat de mult incat l-am rugat sa-si puna pe hartie niste ganduri sa le putem citi impreuna. Ma regasesc in ce spune el, mi se pare adevarat, sincer, iar revolta lui este si revolta mea. O parte vor intelege despre ce vorbeste el insa prea putini, pentru restul va fi ceva pueril, de neinteles.

Intai vreau sa definesc spatiul temporal al prelegerii noastre ca un univers de actualitate, un univers care pune in umbra valorile crestine si morale ale individului nativ.

Individul nostru are doua optiuni, amandoua cu valoare existentiala: sa se sustraga inspre o lume proprie, nutrita de ganduri si ideii proprii, sau inspre o viata reala, definita asemenea operelor ilustrului Caragiale, de o lipsa totala de personalitate, de autenticitate, dublata de un comportament duplicitar pe masura.

Oare nu ne-am dori noi sa intoarcem spatele acestui episod cotemporan, acestui vierme care ne mananca traditiile si obiceiurile stramosesti, ne rapeste simplitatea si felul autentic de a fi?

Daca maine ma duc si imi iau vechea vergea de alun, si plec sa pescuiesc cum faceam altadata, pe iubitul meu rau, la umbra salciei batrane, sunt sigur ca o sa se gaseasca cineva sa imi zica sa gasesc lucruri mai importante de facut. Dar de ce ? Chiar atat de mult ne-am instrainat de noi insine ?

Imi amintesc cu placere deosebita cand mergeam la fotbal, toata ziua, uitam sa si mananc, si cum ne bucuram, si cum chiuiam de fericire, ne murdaream din cap pana in picioare si nu era “bai”, acum poti sa incalti si langa costum niste adidasi si nu o sa te murdaresti, dar e farmec ? DA, e farmec sintetic.
Povestiri cu balauri, zane de imparat, cu Muc cel Mic, capra cu trei iezi, povestiri frumoase care ne-au colorat copilaria, care ne-au starnit imaginatia, ma doare sufletul ca stiu ca nu o sa le mai aud niciodata ca altadata. De ce de fiecare data ne dorim sa inaintam in viata deoarece indirect asta facem : “Abia astept sa ajung la liceu”; “Abia astept sa termin facultatea”; “Vreau sa fiu doctor odata”, si cand le realizam am vrea sa ne intoarcem iarasi de unde am plecat; “Ce n-as da sa fiu iar copil la mama acasa “ De ce??
Maturizarea nu trebuie sa se faca la 14 ani, o sa fie timp si pentru ea.

Am ajuns ca, de cate ori imi strange mana cineva, ca forma de salut, sa ma gandesc ce se ascunde sub aparentul gest amical. Si nu mi se intampla doar mie, aceasta forma de disimulare precum si altele ne scarbesc,fiindca nu e nevoie de microscop ca sa ne dam seama de structura morala mediocra a individului in societate.

Eu singur nu pot sa schimb lumea, luminita e din ce in ce mai slaba, dar inca e vizibila, sa o regasim impreuna, daca nu pentru noi, pentru viitori nostrii copii, care nu o sa cunoasca jocul de-a v-a-ti-ascunselea sau leapsa in spatele blocului.
Sa luam atitudine, sa promovam adevaratele valori sociale si traditionale !
Pentru inceput, sa ne intoarcem privirea inapoi, ca sa putem privi inainte !

Ion